Te-ai gandit vreodata la viata unui batran, atunci cand il privesti? Cand s-a nascut? Unde a crescut? Prin cate a trecut? Pe cine a iubit? Ce dorinte a avut? Eu fac asta de fiecare data cand privesc o poza cu batrani. De ce au ei puterea de a nu ne lasa sa trecem dincolo de batranetea lor? De ce doar unii ajung sa-si poarte anii cu demnitate? De ce altii isi "inneaca amarul in alcool"? De ce ar trebui sa ne cumparam batranii daca nu-i avem?
De ce pozele cu batrani sunt atat de expresive, desi fata lor mai arata frumusete? Cum resusesc ei sa ne faca sa trecem dincolo de aspectul lor fizic, "batut de vremi" si sa le ascultam povestile fascinati.
Bunica mea nu vorbea foarte mult, dar de fiecare cand vorbea avea ceva de spus. Nu vorbea niciodata neintrebata. Craciunul il petreceam de obicei cu ea. In ajun faceam un fel de turte umplute cu nuci, ca cica asa era traditia, si ne canta o Stea, din vremea ei. In fiecare an o scriam sa o invatam si de fiecare data rataceam foile. Era o femeie puternica cum nu prea gasesti. de 20 de ani locuia singura, bunicul meu a murit mai demult. Ne povestea ca toata viata ei a facut doar ce a vrut ea, nu a ascultat niciodata de nimeni. Iar daca i s-a spus sa faca ce nu vroia, a plecat....
Radeam de multe ori cu ea, ca se plangea ca o sa plece, si n-o sa-si vada toti nepotii casatoriti, si avea cativa nepoti. Nu m-am gandit niciodata cum os a fie fara ea. Ma asteptam sa traiasca.....mult....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu