Știi senzația aia?
Când simți că se mai rupe ceva în
tine?
Și simți cum se desprinde lent, si
cum acea parte nu va mai fi recuperată niciodata?
Și se întamplă de fiecare când
greșești,
De fiecare dată când iubești greșit,
De fiecare dată când te face să plângi.
Când simți că ți se usucă sufletul dacă
el nu se întoarce, și nu o face....
Când doare atat de tare încat simți că te evapori.... în durere.
Când ți se strânge stomacul în durere, și-ți vine sa vomiți....
Când te pierzi în detaliile iubirii voastre, când mângâi rănile, dar nu le
vezi....
Și te simți mică,
și nu vrei să fii văzută,
și te ascunzi în umbra lui,
și încă îi cauți mângâierile și zâmbetul și sărutul.....
Și el e plecat de mult...
Și îi mai scrii odata cu ruj pe oglindă...<te iubesc>….
Și nu-i pasă, și-l șterge, se
întoarce si pleacă….<nu-mi pasă>…
Și te schimbi, și te transformi
Și te îndepărtezi din ce în ce mai tare de <te iubesc>
Și nu mai poți s-o spui,
Și nu mai poți s-o simți,
Și ți-e ciudă și te mânii și te înneci în lacrimi iar,
Și te întrebi de ce plângi,
De ce ai ajuns iar aici?
De ce doare la fel ca prima dată?
De ce nu te-ai oprit la timp?
De ce i-ai deschis ușa....De ce?
De ce te inspira lacrimile si durerea?
De ce e totul atât de intens,
De ce-ți scrii versurile cu lacrimi de sânge..... De ce?
Pentru că el are darul de a scoate tot ce-i mai rău din tine,
Pentru că el urăște așa cum iubești tu,
Pentru că el traiește din suferință, și se hrănește cu asta
Pentru că lumea nu e doar roz, dragă!
Pentru că viața te mai dă și cu capul de pereți, dragă
Și-i place
Pentru că oamenii nu sunt la fel, ei nu plâng, dragă
Ei lovesc și nu se uită inapoi,
Ei pleacă, dragă
Te lasă în șanț plină de sânge, te lasă plângând, dragă!
Pentru că inspirația nu vine din fericire, ci din durere, dragă
Pentru ca viața ta nu e cum ar fi trebuit sa fie, dragă!
Viața ta e altfel, dragă!
Pentru că tu nu ești ca celelalte,
Tu știi să iubești, tu știi să dai și știi să ierți,
Tu știi să suferi și să plângi, ei știu doar să lovească, dragă
Ei te mistuie și te chinuie și nu te lasă fericită....
Ei iți fură umanitatea și iubirea și iertarea, în fiecare zi,
Și te chinuie....dragă!
Mă doare și sângerez din nou....
Și poate că plâng doar din dragostea de poezie,
Poate că sunt așa doar ca să simt și să inspir poezie,
Poate că lacrimile astea nu curg pentru el, ci pentru mine si pentru poezia
mea,
Poate că am ascultat prea mult „Steleverzi”.....
Poate că .....asta e și așa trebuie să fie,
Să știu și eu să-mi pară rău și să regret
Să știu că inspirația are preț
Să știu cum doare.....
