Lumea in care traim (2) - Romanii si Romania....

Am iesit azi sa dau o tura cu bicicleta pe meleaguri mioritice. Scopul era sa fac ceva miscare, sa scap de caloriile adunate peste zi si sa-mi limpezesc mintea, atat cat se poate.....Nu trebuie sa mai spun ca dupa 10 minute de mers, mi-a iesit limba de un cot; nu mi-am mai antrenat muschii ata de mult de pe vremea candluam note la sport. Dar, ca o curajoasa ce-mi sunt, odata ce mi-am pus in cap sa pedalez o ora, asa am facut....si am dat peste doi pisoi scumpi foc. Stateau pe marginea soselei si ma asteptau. Evident ca i-am luat cu mine acasa. Nu cred ca-i va revendica nimeni....de aici incepe o poveste mai trista, o poveste tipica... pe care trebuie s-o spun...
La jumatate de metru de mititei era probabil fratiorul lor lipsit de viata.... Asta a fost si ceea ce m-a determinat pe mine sa-i iau acasa, nu ar fi fost foarte lunga viata lor, daca ar fi ramas acolo. Si m-a pus putin pe ganduri...la mai putin de 5 metri de sosea, era o ferma. Am facut si eu pe Sherlock, si am analizat situatia. Probabil o pisica de la acea ferma era mama puiutilor adoptati de mine, iar stapanul ei s-a gandit ca nu-i mai vrea, si i-a lasat langa sosea in speranta ca-i va calca vreo masina (lucru care s-a si intamplat cu unul dintre ei).
De ce suntem atat de cruzi? De ce a trebuit sa-i arunce in strada cand putea foarte bine sa-si sterilizeze pisica daca nu dorea sa i se mareasca familia? Si multe alte intrebari asemanatoare as mai avea, dar sunt si eu constienta ca nu am nici o sansa sa primesc vreun raspuns asa ca o las balta.

................................................................dupa 2 luni.....................................

Pisoi sunt cei mai tari pisoi acum, plus ca intre timp a mai aparut unul. Asta e mic si negru! Au inceput sa si vaneze, s-au mai certat cu ala care ne pazeste curtea, dar sunt fericiti, asta o stiu eu cu siguranta pentru ei imi spun tot!