Judecator!

                                                    

           

            Atunci cand credeam ca nu voi mai reusi sa scriu sau sa cuget ceva, a venit asta : De ce judecam tot ce e in jurul nostru doar dupa cum arata si nu-i dam nici o sansa spre a-l/o cunoaste si a ne face o parere despre cum e el/ea? Nu vreau sa fiu ipocrita asa ca voi recunoaste ca si eu fac asta, desi stiu poate mai bine decat altii ce inseamna sa fii judecat dupa aparente. Si asa cum mi s-a spus la un training pe care l-am facut de curand, nu e asa greu sa pui intrebari in legatura cu ceea ce vezi in jurul tau, si e mult mai simplu decat sa tragi concluzii de unul singur.

            Ca sa pun mai mult in evidenta ceea ce vreau sa zic, o sa dau un exemplu real, care mi s-a intamplat acum cateva minute. Am fost intrebata ce vreau sa mi se aduca din alt oras. Si am raspuns ca vreau ciocolata si o carte, si am dat numele cartii Salman Rushdie – Versetele satanice. Persoana in cauza mi-a zis ca nu-mi poate aduce cartea aia ca nu-i place. Dar nu a citit-o, habar nu are despre ce e vorba in ea. Ma enerveaza ingrozitor de tare genul asta de oameni. Doar pentru ca numele cartii implica numele de Satan, sau adjective derivate din numele asta nu inseamna ca in cartea respectiva se trateaza subiecte cu privire la „ala rau” sau ritualuri satanice sau cine stie ce alte minunatii grotesti ce si le imagineaza cei care judeca acest gen de carti dupa titlu sau dupa coperta.

Cand eram in liceu am citit o carte care se numea Maestrul si Margarita, scrisa de Mikail Bulgakov, un titlu foarte dragut si simplu. Dar cunoscatorii stiu ca respectiva carte are o actiune putin mai complicata decat pare, referindu-se „putin” la „intruparile” lui Satan pe Pamant. In alta ordina de idei in Jurnalul Satanei a lui Leonid Andreev este vorba despre El, Lucifer, pe Pamant, care se indragosteste de o pamanteanca proasta, pe numa Maria (da, e un fel de parodie la adresa religiei), si in final isi ia teapa de la ea. Acum cateva zile am terminat o carte care se numea Biblia de neon, dar nu avea nici o legatura cu Biblia.

In concluzie „Don’t judge a book by it’s cover!’, e o chestie general valabila. Nu crede ca faptul ca am unghiile negre inseamna ca sunt satanista, sau ca port bocanci 4 anotimpuri pe an pentru ca nu am bani de sandale. Nu te mira ca ma vezi fumand in timp ce citesc, si nu te mira ca ceea ce citesc are ca titlu ....Biblia.

Faptul ca pot pronunta fara perdea cuvantul „sex” nu ma face curva si nici faptul ca mananc multa ciocolata nu ma face copil. Faptul ca spun ceea ce gandesc nu inseamna ca sunt rea, sunt doar directa si sincera, iar faptul ca imi rezerv dreptul de a-mi alege prietenii nu inseamna ca sunt cu nasul pe sus.

Probabil ca noi suntem noua generatie, am auzit asta destul de des in ultima vreme, dar asta nu inseamna ca nu sunt uscaturi si printre noi. Eu cred ca sunt mai multe, avand in vedere ca ce a fost foarte bun a plecat din tara. Oricum, nu mai arata cu degetul catre celalalt, uita-te la tine, analizeaza-ti comportamentul, vezi cauza lui si apoi pune intrebari. Poate te vei alege cu mai multi prieteni decat „dusmani”.